Viitorul mod de gestionare a fondurilor europene și rolul pe care îl vor avea Agențiile pentru Dezvoltare Regională în perioada 2028–2034 s-au aflat printre principalele teme discutate în cadrul unei reuniuni organizate de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, la care au participat reprezentanți ai autorităților centrale, ai administrației publice locale, ai Agențiilor pentru Dezvoltare Regională și ai Băncii Mondiale.
Din partea Agenției pentru Dezvoltare Regională (ADR) Sud-Muntenia a participat Liviu-Gabriel Mușat, director general, iar administrația publică locală a fost reprezentată de principalele structuri asociative, între care Uniunea Națională a Consiliilor Județene din România (UNCJR), reprezentată de vicepreședintele Adrian-Ionuț Gâdea, Asociația Municipiilor din România, Asociația Orașelor din România și Asociația Comunelor din România. La discuții au fost prezenți, de asemenea, reprezentanți ai Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației.
Întâlnirea a avut loc în contextul pregătirii Planului de Parteneriat Național și Regional pentru perioada 2028–2034, proces în care autoritățile și structurile regionale trebuie să contureze principalele nevoi, priorități și direcții de finanțare pentru următorul exercițiu financiar.
Discuțiile au adus în prim-plan atât experiența acumulată în actuala perioadă de programare, cât și necesitatea unei arhitecturi instituționale care să permită o gestionare cât mai eficientă a fondurilor europene. În acest context, rolul ADR-urilor în gestionarea programelor regionale și menținerea capacității de decizie la nivel regional au reprezentat teme centrale ale dialogului.
În cadrul reuniunii, Adrian Gâdea, vicepreședinte al Uniunii Naționale a Consiliilor Județene din România și președinte al Consiliului pentru Dezvoltare Regională Sud-Muntenia, a susținut menținerea ADR-urilor ca Autorități de Management și în perioada 2028–2034, argumentând că actualul sistem este mai eficient, iar rezultatele obținute în Sud-Muntenia – de la reducerea duratei de evaluare și contractare, până la numărul de proiecte evaluate și contractate – confirmă avantajele gestionării fondurilor la nivel regional.
Adrian Gâdea: „Vreau să mă refer la două lucruri asupra cărora trebuie să ne concentrăm în perioada următoare, pornind de la ceea ce a funcționat bine, dar și de la ceea ce a funcționat mai puțin bine în exercițiile financiare anterioare.
Primul și cel mai important aspect este ca, în perioada următoare, Agențiile pentru Dezvoltare Regională să rămână Autorități de Management. Spun acest lucru pentru că, potrivit actelor normative în vigoare, ADR-urile au acest rol doar pentru actualul exercițiu financiar. Consider că aceste acte normative pot fi modificate astfel încât Autoritățile de Management să rămână la nivelul ADR-urilor și pentru următorul exercițiu financiar. Avem deja dovada că este un sistem mult mai eficient decât ceea ce s-a întâmplat în exercițiile financiare anterioare.
Nu o spun doar eu sau ceilalți primari. Acest lucru este susținut inclusiv de constatările din raportul Direcției de Audit a Comisiei Europene, un document extrem de important. Raportul arată că sistemul în care ADR-urile îndeplinesc rolul de Autorități de Management este unul eficient și respectă principiile Uniunii Europene în ceea ce privește utilizarea fondurilor europene. Mai mult, în cazul Autorității de Management de la nivelul ADR Sud-Muntenia, nu au fost constatate reguli sau reglementări care să împiedice implementarea proiectelor finanțate din fonduri europene.
Dincolo de documentele oficiale, realitatea din teren întărește aceste constatări. Dacă, în perioada 2014–2020, la nivelul regiunii Sud-Muntenia au fost evaluate 765 de proiecte, în exercițiul 2021–2027, cu ADR în rol de Autoritate de Management pentru Programul Regional, până în acest moment au fost evaluate 2.212 proiecte și au fost semnate 931 de contracte. În același timp, durata medie de evaluare și contractare a scăzut semnificativ: de la 120 de zile în exercițiul financiar 2014–2020, la 35 de zile în prezent.
Al doilea lucru asupra căruia trebuie să ne concentrăm este posibilitatea de a stabili prioritățile viitorului exercițiu financiar la nivel regional, pornind de la realitățile din teritoriu și de la vocea comunității.”
La rândul său, Liviu-Gabriel Mușat, director general al Agenției pentru Dezvoltare Regională Sud-Muntenia, a subliniat necesitatea continuării dialogului cu autoritățile locale și a unei clarificări rapide a arhitecturii instituționale pentru perioada 2028–2034:
Liviu-Gabriel Mușat: „În primul rând, vreau să salut poziția structurilor asociative cu privire la modul în care își doresc să continue colaborarea cu agențiile pentru dezvoltare regională în perioada 2028–2034. Din partea noastră, ne vom strădui să fim, în continuare, un partener de încredere pentru autoritățile locale și pentru structurile lor asociative.
Aceasta a fost și așteptarea noastră în perioada de programare 2021–2027: să găsim, la nivelul ministerelor de resort, al MDLPA și al MIPE, parteneri de încredere, cu care să putem construi un dialog eficient și predictibil. Din păcate, nu de fiecare dată lucrurile au stat așa cum ne-am fi dorit. Dar, după cum se spune, trecutul nu mai poate fi schimbat; important este să învățăm din ceea ce s-a întâmplat și să privim cu mai multă claritate către perioada următoare.
Mi-aș fi dorit însă ca poziția autorităților locale și a structurilor asociative cu privire la viitorul instituțional al dezvoltării regionale să fi fost exprimată mai clar, în cadrul unei reuniuni la care să fie prezenți toți reprezentanții administrației publice locale. Pentru că, din punctul nostru de vedere, în acest moment, nu este nimic tranșat.
Și mă întreb, firesc, de ce nu este nimic tranșat. Răspunsul este unul destul de clar: traversăm o perioadă în care există un anumit vid de legitimitate și de decizie.
Tocmai de aceea, consider că trebuie să continuăm dialogul și să așteptăm ca acest context să fie clarificat prin deciziile instituțiilor abilitate – Parlament, Președinție și Guvern –, astfel încât să știm cu toții în ce direcție mergem și care este arhitectura instituțională pentru perioada 2028–2034.
Vă spun foarte sincer că am fost întrebat de primari ce facem și cum ne pregătim pentru următoarea perioadă de programare. Am început, la rândul nostru, să lucrăm, atât cât ne stă în putere, să strângem idei, să identificăm proiecte și domenii care ar putea necesita finanțare. Dar, inevitabil, apare întrebarea: «În ce calitate vorbiți? Care este rolul dumneavoastră în perioada următoare?»
Iar atunci constatăm că nu avem încă un răspuns suficient de clar. Pentru că, spre deosebire de ceea ce se întâmpla în pregătirea perioadei 2021–2027, când, cu mult timp înainte, se conturau deja rolurile instituționale și direcțiile de acțiune pentru următoarea perioadă de programare, astăzi există încă numeroase incertitudini.
Îmi amintesc, de exemplu, de declarațiile de la acea vreme ale doamnei Roxana Mânzatu, care vorbea foarte clar despre viziunea asupra politicii regionale și despre necesitatea descentralizării. Chiar dacă până la adoptarea tuturor actelor normative a mai trecut o perioadă, exista totuși o direcție clară și se știa, în linii mari, cine ce rol urma să aibă.
Astăzi, nu cred că mai putem nega faptul că există opinii diferite cu privire la modul în care va arăta sistemul în perioada următoare. Sunt viziuni diferite, unele mai centralizatoare, altele mai descentralizatoare, iar modul în care s-au purtat discuțiile în cadrul reuniunii de astăzi nu face decât să confirme existența acestor abordări.
Dar această lipsă de claritate nu ne ajută.
Trebuie să avem, cât mai curând, o decizie clară: aceasta este soluția, aceasta este arhitectura instituțională și aceasta este direcția în care pornim.
Avem nevoie de predictibilitate, de stabilitate și de reguli clare. Altfel, riscăm să pierdem timp prețios și să afectăm pregătirea următoarei perioade de programare.
Eu am o vorbă pe care o repet adesea: mai binele pe care îl căutăm cu orice preț poate deveni, uneori, dușmanul binelui. Iar atunci când ne uităm la rezultatele și la indicatorii obținuți până acum, cred că avem suficiente argumente pentru a recunoaște ceea ce funcționează și pentru a construi mai departe, îmbunătățind acolo unde este nevoie.
De aceea, cred că trebuie să ne clarificăm cât mai repede: ce avem de tranșat, cine are responsabilitatea să tranșeze și care este calendarul acestor decizii.
S-a spus astăzi că lucrurile nu sunt tranșate. Sunt de acord. Dar întrebarea esențială este: cine le tranșează?
Pentru că, dacă nu le tranșăm noi, împreună, în cadrul instituțional și prin mecanismele de decizie care ne revin, atunci cine o va face?
Vă mulțumesc și sper ca, foarte curând, să avem claritatea necesară pentru a putea merge mai departe împreună.”
